Inchide

Trimite unui prieten

Definirea medicului contractant cu casa de asigurari de sănătate drept “lucrător/angajat atipic”



       Medicul ce posedă cabinet medical (definit de L 729/2001, urmare a OG 124/1998) poate intra, şi chiar intră, în contract cu casele de asigurări de săntrate judeţene (sau CASMB sau "paralele"). Cabinetele medicale sînt considerate în această lege drept "persoane fizice autorizate".
       Persoanele fizice autorizate sînt considerate acei liber profesionişti de tip: avocaţi, experţi contabili, medici, jurnalişti free lancer (www.eurofound.europa.eu/areas/ industrialrelations/ dictionary/ definitions/selfemployedperson.htm), organizaţi ca atare în cabinete "de avocatură", "de expertiză contabilă", respectiv, "medicale". Aceşti profesionişti sînt consideraţi în UE a presta o muncă liberală "atipică", considerată ca atare pentru a o pune în antiteză cu munca liberală "tipică", caracteristică pentru comercianţi şi artişti (Etude sur la reglementation des professions liberales. Synthese par questions).
       Relaţia între cabinetele medicale, respectiv între medici şi CAS a fost definită de unii ca fiind o relaţie de tip "prestări servicii": cabinetul, prin persoana fizică autorizată efectuează, pentru casa de asigurări, un serviciu, în binele asiguratului casei, un serviciu medical.
       Este evident că această relaţie este "contractuală". Între cabinetul medical, persoană fizică autorizată, prin semnătura profesionistului medic, şi casa de asigurări, ca terţ plătitor, în numele unui potenţial cetăţean servit de către cabinet, se semnează un contract. În USA, contractorii independenţi (independent contractors), adică, ca în Romania, medicii contractanţi cu casele de asigurări, sînt listaţi (trecuţi pe lista) drept lucrători/angajaţi atipici (Ogura, p. 11). Graficul de interferenţe definitorii cuprinde această entitate de muncă şi în Europa (Ogura, p. 19).
       Medicul, spre deosebire de alţi profesionişti liberi, este obligat să respecte numeroase acte normative, elaborate de fapt de către cel cu care semnează contractul. În această circumstanţă, cînd o normă este elaborată de cel cu care faci un contract, atunci relaţia seamănă extrem de mult cu relaţia contractuală dintre un salariat şi un angajator.
        Angajatorul "tipic" este entitatea legală cu care lucrătorul semenază un contract, denumit "de muncă", şi cu care sindicatele realizează negocieri colective (Standaert, 2004). Contractul este supus Codului Muncii.
       Angajatorul este cel care face regulile contractului. În relaţia sa cu CAS, CAS face regulile. Sau ordonatorul de credite superior CASJ, adică CNAS.
Astfel că relaţia medicului cu cabinet cu CAS este una extem de apropiată ca tipologie de relaţia unui angajat cu angajatorul său.
Relaţia angajatorului cu angajatul său este de tip "dependenţă": un angajat este dependent şi subordonat angajatorului. Angajatul este dependent de modul cum este el plătit de angajator.
       La fel, cabinetele medicale sînt dependente de modul în care casele de asigurări, sau Casa Naţională, stabileşte modurile de plată ale cabinetelor: pe puncte, pe capitaţie, pe serviciu etc. Nu medicul stabileşte modul de plată, nu medicul stabileşte valoarea punctajelor. De aceea, este evident pentru toţi că relaţia dintre cabinet şi CNAS/CASJ este de tip "subordonare".
       Interesant este că, în unele analize (Etude sur la reglementation des professions liberales. Synthese par questions), profesia liberă este definită ca acea profesie în care între beneficiar, cetăţeanul, sub formă de "client", şi executor (în cazul nostru, medicul) nu se interpune un intermediar. Ori, în relaţia dintre cetăţean şi cabinet se interpune casa de asigurări !
       În acest tip de relaţie, angajatul are însă un drept fundamental. Acela de a negocia contracte colective de muncă, prin intermediul sindicatelor, şi de a face grevă dacă este numulţumit de relaţia sa cu angajatorul/patronul, tot prin intermediul sindicatelor.
       Relaţia cu finanţatorul poate fi uşor diferită în cazul unui liber profesionist, dar aceasta nu însemnă că este mai puţin dependent economic de terţul plătiror care este clientul său (www.eurofound.europa.eu/areas/industrialrelations/dictionary/definitions/selfemployedperson.htm).
       De aceea, pentru a da aceleaşi drepturi pentru liberii profesionişti, ca şi cele ale unui angajat tipic, adică dreptul de negociere şi, concomitent, dreptul de grevă, legislaţia europeană şi, consecutiv, legislaţia românească au stabilit, iar în Romania aceasta este valabil din 2003, că şi liberii profesionişti au dreptul de a se organiza în sindicate (art. 1 Legea 54/2003).
       Astfel, că medicii liber profesionişti, nu numai cei salariaţi, au dreptul de a aparţine unor sindicate ale medicilor. În vestul Europei, lucrurile sînt foarte clare sub acest aspect. Majoritatea medicilor cu cabinet din UK sînt în British Medical Association - sindicatul medicilor din Marea Britanie. Medicii cu cabinet din Franţa aparţin la 3 sindicate ale medicilor , zişi "liberaux" - "liberali", adică cu practică de personaă fizică autorizată. Sînt numai două exemple, dar ele se regăsesc în Belgia, Olanda, Elveţia etc.
       La noi se obserevă un fenomen unic, sub acest aspect: există "patronate" ale medicilor. În speţă ale medicilor de familie. Medicii patroni se consideră ca  atare pentru că ei se cred liber profesionişti şi pentru că proprietatea lor, cabinetul, nu este supusă relaţiei angajat-angajator.
       În fond, partea de relaţie patronală a medicilor cu cabinete există. Dar ea este în relaţia dintre patron şi angajatul său. Adică dintre medic şi asistenta de la cabinet, care se poate înscrie într-un sindicat al asistentelor. În această relaţie, patronul medic este interesat ca anagjatul asistent medical să nu facă grevă, de exemplu.
       În relaţia lor cu casele de asigurări se observă că, de fapt, medicii din Patronatul medicilor de familie, se comportă ca nişte sindicalişti, dar fără a avea drepturile conferite de legea sindicală, pentru că ei sînt "protejaţi" de legea "patronală".
Care este diferenţa, în planul relaţie medic-casă de asigurări/terţ finanţator, dintre medicul european dintr-un sindicat de "liber profesionişti" şi medicul român dintr-un "patronat". Nici una.
       De aceea, se poate considera că relaţia cabinet-casă de asigurări este o relaţie de tip angajat/angajator "atipic".

Şi atunci, se pune problema: ce drepturi au "patronii" şi ce drepturi au "sindicaliştii". Pot face patronii, grevă. Pot ei închide cabinetele ?
Important este contractul de bază, ce generează veniturile "cheie" ale cabinetului. Contractul de existenţă al cabinetului este cel cu casele de asigurări.
       De exemplu, chiar şi un sindicat are angajaţi, dar el este sindicat pentru că existenţa de baza este exprimarea interesului celor care au contracte economice de unde îşi cîştigă banii.

       Dar, cea mai clară definiţie a medicului salariat este cea adoptată de Plenary Assembly of the Doctor Standing Committee of The European Economic Commission pe 7 Iunie 1968 la Brussels şi completată de General Assembly of the Standing Committee la 29/30 November 1968 (CP 200/69).
Medicul/Doctorul Salariat este acel medic/doctor în relaţie contractuală sau statutară cu o instituţie publică sau privată, printr-un agrement/contract prin care efectuează, sub control specific servicii medicale sau servicii administrative medicale.
       Contractul sau agrementul determină, în particular, termenii de numire, concediere şi remunerare. Acest contract/agrement asigură medicului în toate cazurile deplina independenţă în exercitarea profesiei.
       Printre termenii pe care CCE/UE/EU îi va respecta pentru independenţa profesională a medicului se regăsesc:

  • o remunerare adecvată a serviciilor ce ţin cont de importanţa socială...;
  • respectarea legislaţiei cu privire la sindicate.

       Această definire face ca medicii în contract cu casele de asigurări în Uniunea Europeană să fie şi ei consideraţi ca salariaţi. Termenii de asociere a acestora ar trebui să fie sindicali şi nu patronali.

 

Bibliografie

www.eurofound.europa.eu/areas/industrialrelations/dictionary/definitions/selfemployedperson.htm/
Jean-Marie Standaert. Governance of Employers' Organisations Practical Guidelines. International Labour Organization, Budapest Office, 2004.
Etude sur la reglementation des professions liberales. Synthese par questions. DCASPL A3 S Le Gall 0512synthese_etude_reglpl.doc.

Ogura K. International comparizon of atypical employement: different concepts and realities in industrialized countries. web.jil.go.jp/english/JLR/.../JLR06_ogura.p.

 

Material realizat de Dr. Dan Pereţianu

 

 

Tipăreşte pagina - Definirea medicului contractant cu casa de asigurari de sănătate drept “lucrător/angajat atipic” Trimite unui prieten - Definirea medicului contractant cu casa de asigurari de sănătate drept “lucrător/angajat atipic”

publicat de Dr. Dan Pereţianu

Înapoi la Analize despre sistemul de îngrijiri de sănătate
Newsletter

Înscrieţi-vă la newsletterul nostru şi veţi fi la curent cu ultimele informaţii publicate pe site.

Chestionar

Care este poziția dvs față de modul în care a fost rezolvat de MS diferendul legat de gărzile medicilor

Sînt de acord să se semneze 2 contracte cu spitalul
Este ilegal a se semna cu același angajator 2 contracte
Trebuie oricum pus în aplicare aliniatul 6 al OUG 20
Nu am nici o părere
Centru Media
Comunitatea medicală
Colegiul Medicilor din România