Inchide

Trimite unui prieten

Despre prescrierea medicamentelor semnat de Dr. dan Pereţianu

Dr. Dan Pereţianu



Sistemul medicamentelor "compensate" a început în 1992 . Pe 31 Decembrie 1992 se publică HGR 840, privind compensarea preturilor cu amanuntul la unele medicamente de uz uman. Această HGR s-a modificat de nenumărate ori, mai ales în ceea ce priveşte lista medicamentelor şi cota de compensare: ea a fost cînd de 50%, cînd de 65%, 75% sau 90%, pentru diferite medicmante şi diferite tipuri de asiguraţi: pensionar, şomeri, întreţinuţi etc.

La început, compensarea era din preţul de raft al medicamentului (iar ulterior, a fost limitată în 1995 la 400 000 lei (ROL)).

În 1997, Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate a fost aprobată, după 4 ani de discuţii şi parlametări. În urma acesteia, apar Hotărîri de Guvern, numite Contracte cadru (prescurtat CoCa), în care există şi capitol pentru modul de prescriere al medicamnentelor compensate.
O astfel de CoCa a fost 312 din 1999. Această Coca încerca să reglementeze modul de prescriere al medicamentelor, adică să îl oblige pe medic să prescrie după cum dorea CNAS.
Atunci, Camera Federativă a Medicilor din România a chemat în instanţă Guvernul României pentru ilegalitatea formulată în HGR 312/1999 (Contractul Cadru) legată de modul de prescriere al medicamentelor compensate şi gratuite (art. 6 din anexă). Ca argument, am adus în faţa justiţiei faptul că în legea de la acel moment, Legea 74/1995, privind exercitarea profesiei de medic, coroborată cu prevederile din Codul Deontoloc al CMR, se arata că prescrierea unui tratament, chiar şi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, nu poate fi îngrădită de prevederi administrative: "Art. 4.1. Independenţa profesională conferă medicului dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului medical şi deplina răspundere a acestuia." Cu alte cuvinte, şi atunci (ca şi acum) se afirma că prescrierea unui tratament se face sub proprie responsabilitate.
Curtea de Apel Bucureşti secţia Contencios Administrativ a judecat plîngerea CFMR. Hotărîrea 1432/24.11.1999 a dat cîştig de cauză CFMR, în sensul că dispunea anularea prevederii din hotărîrea de Guvern. Dar Guvernul şi Min. Sănătăţii au atacat hotărîrea în recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Acest din urmă for judecătoresc a stabilit, prin decizia 2330/28.06.2000 (după, iată, 1 an), că poziţia CFMR este cea corectă; CSJ a respins recursurile Guvernului şi al MS ca fiind nefondate.
Ce înseamnă decizia Curţii Supreme: că prescrierea medicamentelor este apanajul medicului, că el poate prescrie după cum crede de cuviinţă sub propria responasbilitate şi că CNAS nu poate obliga medicul să prescrie Denumirea Comună Internaţională (DCI) sau denumirea comercială, dacă medicul nu doreşte aceasta ! Şi în plus, înseamnă că orice medic are voie să prescrie orice medicament, indiferent de specialitate !
S-ar fi putut crea astfel o jurisprudenţă generalizabilă în toată ţara şi pentru toţi cei legaţi de acţiunea de prescriere a medicamentelor în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Decizia ar fi trebuit să fie aplicată atît pentru HGR 312 din 1999 cît şi pentru orice altă hotărîre de Guvern viitoare de tip CoCa ce conţinea prevederi legate de prescrierea medciamentelor în sistemul de asigurări.
Cu toate acestea, Ministerul Sănătăţii şi Guvernele României de după 2000 nu au ţinut seama de deciziile justiţiei române.
Solicitarea CFMR de a se modifica actualele norme a fost adresată de nenumărate ori celor care au elaborat şi aprobat actele normative din sistemul de sănătate: MS, CNAS, CMR. Acum, chiar şi aceste organisme cunosc textul deciziei 2330 a CSJ. În plus, CFMR a trimis copii după decizia 2330 Preşedinţiei şi Senatului României pentru ca acestea din urmă să constate cum organisme de drept public NU respectă legile ţării.
Astfel, Guvernul face confuzie între specialitate şi responsabilitate în Anexa 30 (modul de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu) din Normele CoCa din 2004 cînd spune: "Art.7. În sistemul asigurărilor sociale de sănătate prescrierea medicamentelor se face de medici numai în limita specialităţii (responsabilităţii) pe care o au..."


În 2002, se introduce noţiunea de preţ de referinţă. Normele CoCa din 28.12.2001, arată această noţiune, dar numai pentru proteze şi orteze. Ulterior, în Anexa 30 din 2004, noţiunea se extinde şi la medicamente.
Prin aceasta, CNAS a încercat să limiteze costurile pentru că sistemul de sănătate este subfinanţat (vezi de exemplu afirmaţiile directorului din MS dna Marcela Iordache, PV Camera Dep, Nr. 28/ 158 / 17 aprilie 2003). Preţul de referinţă a fost cînd cel mai ieftin produs înregistrat la MS, cînd o valoarea convenţională stabilită tot de MS. În 2004, preţul a fost de 65% din valoarea de vînzare a celui mai ieftin produs înregistrat.
Noţiunea de "preţ de referinţă" are mare importanţă atunci cînd se judecă modul de prescriere al medicamenteului. Căci, dacă există un preţ minimal, atunci chiar nu mai are importanţă sub ce formă scrii-prescrii medicmanetul, căci costurile vor fi aceleaşi.
În 2005, se modifică modul de prescriere. Medicii sînt obligaţi să prescrie NUMAI sub formă DCI. Argumentul a fost că aşa se petrec lucrurile în UE. Argumentul era fals. În multe ţări din UE, medicmentele nu se prescriu prin DCI. S-a căutat de fapt înlăturarea prescrierii medicamentelor comerciale pentru a limita concurenţa pe piaţă, pentru a permite unor generice să apară în comerţul farmaceutic şi pentru a scădea relaţia prea intimă dintre unii medici (cei care formau opinii legate de medicmanete, adică profesori !) şi firmele de medicamente.
De aceea, CFMR a cerut ca medicii să aibă dreptul să prescrie cum vor, fie DCI fie în formă "comercială". Bineînţeles că nu am avut nici un efect. Deşi argumentele noastre au fost extrem de clare (vezi mai sus).
Ulterior intervenţiei noastre, s-a argumentat că este mai uşor pentru farmacişti de a elibera medicamentele căci au o imagine mai exactă a "preţului de referinţă".
Au apărut reacţii absurde de la nivelul CAS, care s-au transmis la farmacii, care au returnat reţetele medicilor pentru că, de exemplu, medicamentul nu avea terminaţia/sufivul "..um", cerut de farmacopee pentru DCI. De exemplu, metoprololul nu putea fi scris "metoprolol", ci trebuia să fie scris "metoprololum".
În 2008, surprinzător, se modifică argumentele pentru care era mai bine presriupţia sub formă DCI: este mai bine a prescrie sub formă "comercială", căci este mai "medical". Argumentul cu UE a fost uitat. Argumentele cu preţul de referinţă a fost de asemeni uitat. Şi acest argument este fals, dar a fost lansat pentru relaţiile "comerciale" dintre decidenţii din MS şi firmele de medicamente.
Mai mult, chiar preţul de referinţă a fost înlăturat şi s-a revenit la compensarea preţului cu amănuntul. De !! Era campanie electorală. Dar compeansarea cu amănuntul a generat depăşirea plafoanelor. Aşa că s-a desfiinţat şi plafonarea la farmacii.
Acum, cu noile modificări ale CoCa din Aprilie vor reapare plafoanele dar ele nu vor mai fi individualizate pe farmacii, ci pe judeţ. Fondul pe judeţ va putea fi folosit în proporţie mai mare de farmaciile care vor vinde mai repede în primele zile !! Alt efect pervers !!

 

Existenţa preţului de referinţă este importantă pentru medic. Dacă el există, atunci medicul poate prescrie cum doreşte, fie DCI, fie denumirea comercială, căci costurile vor fi aceleaşi. Iată de ce este absurd a scrie obligatoriu cum vrea CNAS şi MS.


Material realizat în 2009

Tipăreşte pagina - Despre prescrierea medicamentelor semnat de Dr. dan Pereţianu Trimite unui prieten - Despre prescrierea medicamentelor semnat de Dr. dan Pereţianu

publicat de admin

Înapoi la Analize despre sistemul de îngrijiri de sănătate
Newsletter

Înscrieţi-vă la newsletterul nostru şi veţi fi la curent cu ultimele informaţii publicate pe site.

Chestionar

Care este poziția dvs față de modul în care a fost rezolvat de MS diferendul legat de gărzile medicilor

Sînt de acord să se semneze 2 contracte cu spitalul
Este ilegal a se semna cu același angajator 2 contracte
Trebuie oricum pus în aplicare aliniatul 6 al OUG 20
Nu am nici o părere
Centru Media
Comunitatea medicală
Colegiul Medicilor din România