Inchide

Trimite unui prieten

Sistemul de îngrijiri de sănătate din Danemarca semnat de Dr. Dan Pereţianu, Dr. Liviu Victor Radu şi Dr. Rareş Lupu

Despre sistemul de îngrijiri de sănătate din Danemarca şi aspecte conexe
Dr. Dan Pereţianu, Preşedinte al CFMR
Liviu Radu, Rareş Lupu, consilieri ai preşedintelui CFMR



Ministerul de externe al Danemarcei a finanţat, pentru intervalul 9-22 August 2000, un program dedicat unor medici din România pentru a studia în Danemarca sistemul de îngrijiri de sănătate. Programul a fost realizat prin intermediul unei fundaţii suedeze de caritate cu sediul în Bucureşti şi a fost coordonat de Fundaţia Daneză pentru Democraţie, cu sediul, pentru Europa Centrală şi de Est, în Budapesta.

La seminarul, intitualat "De la un sistem centralizat spre unul cu medici de familie", au participat 28 de medici din ţară (cu practica în Bucureşti au fost doar 5), 15 medici de medicină generală - de familie şi 13 medici specialişti (alta decît medicina generală), plus 2 consilieri în administraţia locală judeţeană.
Prelegerile medicilor din Danemarca, ale stafului din conducerea unor instituţii în relaţie cu sistemul de îngrijiri de sănătate, vizitele în cabinetele medicilor de familie, precum şi în unele secţii de spital au conturat un sistem de îngrijiri de sănătate destul de diferit de cel românesc1. Dar sistemul danez nu este diferit numai de cel din România; el este diferit de cel din Suedia, Germania şi Marea Britanie - ţările cu care Danemarca se află în contact direct sau maritim apropiat.


Iată cîteva din diferenţele majore între Danemarca şi România:


I. În Danemarca nu există:

  1. 1. Case de asigurări de sănătate
  2. 2. Direcţii sanitare dependente de Ministerul Sănătăţii
  3. 3. Ministerul sănătăţii ca organism central care să finanţeze părţi din sistem
  4. 4. Colegiul Medicilor sau un organism similar şi nici puncte de credite profesionale
  5. 5. Examen concurs pentru a intra în rezidenţiat
  6. 6. Examene pentru a ocupa post de medic în spital sau teritoriu
  7. 7. Hotărîre de Guvern pentru semarea unui Contract Cadru

Şi cu toate acestea, Danemarca se află în topul ţărilor lumii în ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei şi calitatea îngrijirilor de sănătate: speranţă de viaţă, mortalitate infantilă, satisfacţia clienţilor (pacienţilor) etc, etc (nu mai insist - statisticile o arată mai concludent !!!).
Sînt convins că sînteţi uşor contrariaţi la aflarea acesetor veşti. La fel am fost şi noi la sosirea în Danemarca şi parte din periplul efectuat în Copenhaga, Arhus, Viborg şi Kiellerup2. Întrebarea ce ar urma ar fi: "Dar ce există atunci în Danemarca, ce face ca sistemul să funcţioneze ?"

O vom lua sistematic; la fiecare punct unde am afirmat ce nu există voi spune ce există în loc.


II. Dar, înainte de aceasta, voi da câteva cifre legate de Danemarca şi sistemul ei de îngrijiri de sănătate:

  1. 1. Danemarca are 5,2 milioane de locuitori la o suprafaţă de 43 000 kmp, din care 430 sînt formate de insule (370 locuite).
  2. 2. Danemarca este prima putere agricolă din lume şi de industrie alimentară conexă per locuitor.
  3. 3. Venitul mediu lunar este netto 20 000 coroane (aprox 3000 dolari USA).
  4. 4. În sănătate se investeşte numai 7% din Produsul Intern Brut, 
  5. 5. În Danemarca practică 16 000 medici, din care medici de familie sînt 3 500.
  6. 6. Danemarca are 16 judeţe şi 430 de municipalităţi (primării), cu între 2000-40 000 locuitori. Marile oraşe (Copenhaga, Arhus, Odense, Aalborg) sînt împărţite în cîte 3-6 municipalităţi.
  7. 7. Judeţele (ams) sînt conduse de consilii locale, ales pe baze politice, iar primăriile sănt conduse de consilii de prikmărie (şi un primar), alese de asemeni pe criterii politice.
  8. 8. Există 4 facultăţi de Medicină, la Copenghaga, Arhus, Odense şi Aalborg; toate sînt ale statului.

III. Ce există în Danemarca:

1. Sistemul de îngrijiri de sănătate este finanţat prin taxe şi impozite generale3, nu prin contribuţii obligatorii, ca în România. Fiecare cetăţean plăteşte 3 categorii de impozite, ating cuantumuri de 40-60% din venitul brut (venitul net este cel de mai sus):

a. către statul danez, aproximativ 15% din totalul impozitării; aceşti bani se folosesc pentru finanţarea armatei, poliţiei şi învătămîntului (ca principale capitole).
b. către consiliul judeţean, aproximativ 25% din totalul impozitării; aceşti bani se folosesc pentru finanţarea sănătăţii şi a transportului în comun(ca principale capitole).
c. către municipalitate (primărie), aproximativ 20-25% din totalul impozitării; aceşti bani se folosesc pentru finanţarea salubrităţii şi programelor sociale: vîrstnici, someri, handicapaţi, neintegraţi social (ca principale capitole). În această grupă de cheltuieli bugetare mare parte au contingenţă cu starea de sănătate a şi îngrijirea vîrstinicilor.

 

2. Banii către furnizorii de servicii de sănătate, medicii de familie, medicii de specialiate din ambulatoriu şi spitale (ca forme principale de organizare a acordării îngrijirilor) sînt administraţi la nivel local, judeţean4, de către consiliul local, prin intermediul unui departament (comisie, comitet) specializat al acestuia. Cuantumul acordat furnizorilor este decis la nivel local, din taxele obţinute (vezi pct. 1b). Decizia de repartizare a banilor este politică şi reprezintă un punct important în campania electorală pentru alegerile judeţene (ale ams-urilor). Se afirmă că aproximativ 10% din totalul impozitelor (cele trei tipuri) ajung în fondurile pentru sănătate ale consiliilor judeţene.

 

3. În Danemarca există un minister al muncii, protecţiei sociale care are un depeartament cu sarcini de a iniţia modificări legislative în problema îngrijirilor de sănătate. Acest minister nu se ocupă de posturi, examene, numiri, şi nici de gestionarea unor instituţii sanitare.

 

4. În Danemarca, medicii sînt înscrişi voluntar5 în sindicatul medicilor, care îi cuprinde pe toţi medicii din Danemarca. Acest sindicat se numeşte (în româneşte) Asociaţia Medicală Daneză. Ea are 22 000 membri, din care 16 000 medici activi. Sindicatul are două departamente: unul pentru medicii cu practică independentă (cei de familie şi specialiştii din ambulator), altul pentru cei cu practică salariată (cei din spitale).
Funcţia colegială de înregistrare a medicilor cu drept de practică se realizează la nivel local judeţean iar cea de jurisdicţie profesională este realizată de un comitet mixt - pacienţi medici, jurişti, reprezentanţi ai statului - dependent de Ministerul Justiţiei.

 

5. Pregătirea pentru a ajunge medic este realizată în Facultăţile de Medicină de Stat6, timp de 6,5 ani. Urmează 1,5 ani de stagiatură. Stagiatura este obligatorie; ea se desfăşoară în trei module: medicină generală (de familie), chirurgie generală cu o ramură chirurgicală şi medicină internă cu încă o ramură medicală. La sfîrşitul celor 8 ani de studii se intră direct în rezidenţiat, după o recomandare dată de un şef de clinică. Rezidenţiatul este de 3 ani şi jumătate, pentru medicina de familie, şi 5 ani şi jumătate la 7 ani pentru ramuri medicale respectiv chirurgicale.

 

6. Angajarea într-un spital se face pe baza unui interviu, în care cel mai important "punct" îl deţine "chimia" relaţiilor cu personalul existent în secţie. Este de menţionat că angajarea are loc după ce concurentul şi-a desfăşurat activitatea, de obicei ca rezident în acea secţie.

 

7. Spitalele sînt proprietatea judeţului dar, deşi au un management "autonom", directorul este numit de către consiliul judeţean. Între echipa managerială şi departamentul de resor al consiliului judeţean se încheie un contract prin care judeţul plăteşte îngrijirile medicale în funcţie de un buget global care are, de cele mai muilte ori, caracter istoric (nu sînt plătite actele medicale).
Medicii din ambulatoriu semenază contracte civile cu consiliul local, în baza unor negocieri centrale realizate de către Asociaţia Medicală Daneză, sindicatul medicilor din Danemarca, şi federaţia consiliilor locale. Contractul nu are gir guvernamental.
Medicii de familie sînt plătiţi per capita la un cuantum de aproximativ 20% din venit. Restul de 80% este obţinut prin acte: de exemplu, o consultaţie este plătită cu 90 coroane daneze. Medicii de familie au dreptul de a face gărzi în spitalele publice şi, în plus, au dreptul de integrare clinică în spitalele universitare (!).
Medicii de specialitate sînt plătiţi per acta.
Venitul unui cabinet de medic de familie cu aproximativ 1000 cetăţeni pe listă este de aproximativ 1,2 - 1,5 milioame coroane. Venitul unui specialist este cu aproximativ 20% mai mare. Din acest venit rămîn aproximativ 50%, după scăderea cheltuielilor cu salariile personalului şi cu întreţinerea. Din venitul personal brutto se reţin impozitele, astfel că un medic are aproximativ 200 000 - 500 000 coroane pe an netto7.
Prăctica medicului din ambulatoriu, fie el/ea de familie sau specialitate se vinde şi se cumpără. De exemplu o listă de 1 200 cetăşeni costă aproximativ 2 milioane coroane.

 

În Danemarca se consideră că există un conflict mocnic de interese între medicii de familie şi specialiştii din spitale şi chiar cu spitalele propriu-zis. Conflictul este însă rezolvat la nivelul central de sindicatul medicilor (Asociaţia Medicală Daneză).

 

Material realizat în 2000 şi publicat în Revista "Viaţa Medicală (Buc.)", 2000, 12, 38: 12. Ca urmare a participării CFSMR la un Travelling Seminar în August 2000 la Aarhus, Danemarca.

 

Tipăreşte pagina - Sistemul de îngrijiri de sănătate din Danemarca semnat de Dr. Dan Pereţianu,  Dr. Liviu Victor Radu şi Dr. Rareş Lupu Trimite unui prieten - Sistemul de îngrijiri de sănătate din Danemarca semnat de Dr. Dan Pereţianu,  Dr. Liviu Victor Radu şi Dr. Rareş Lupu

publicat de admin

Înapoi la Analize despre sistemul de îngrijiri de sănătate
Newsletter

Înscrieţi-vă la newsletterul nostru şi veţi fi la curent cu ultimele informaţii publicate pe site.

Chestionar

Care este poziția dvs față de modul în care a fost rezolvat de MS diferendul legat de gărzile medicilor

Sînt de acord să se semneze 2 contracte cu spitalul
Este ilegal a se semna cu același angajator 2 contracte
Trebuie oricum pus în aplicare aliniatul 6 al OUG 20
Nu am nici o părere
Centru Media
Comunitatea medicală
Colegiul Medicilor din România