Poziţia CFSMR faţă de PACTUL NAŢIONAL PENTRU SĂNĂTATE propus în discuţie la Palatul Parlamentului – 24.02.2011

Nr. 29 din 24.02.2011
Poziţia CFSMR faţă de PACTUL NAŢIONAL PENTRU SĂNĂTATE  propus în discuţie la Palatul Parlamentului - 24.02.2011

Modificări şi Intervenţii ale Camerei Federative a Sindicatelor Medicilor din România -(text introdus: subliniat; text de eliminat: suprascris tăiat)

     • Îngrijoraţi de faptul că populaţia din România are una dintre cele mai defavorabile stări de sănătate din Uniunea Europeana, clasându-se pe ultimele locuri la indicatori de sănătate majori precum speranţa de viată, mortalitatea evitabilă, mortalitatea infantilă sau incidenţa bolilor infecţioase,
     • Ţinand cont de faptul că sănătatea reprezintă nu doar un drept fundamental în sine ci şi o condiţie esenţială pentru dezvoltarea economică a ţării,
     • În acord cu prevederile legislaţiei UE în domeniul sănătăţii şi ţinînd cont de responsabilităţile naţionale ce decurg din acestea,
     • Având în vedere faptul că în ultimii douăzeci de ani au fost iniţiate demersuri permanente de reformare a sistemului sanitar, niciodată duse pană la capăt.

     Noi, reprezentanţii organizaţiilor şi instituţiilor semnatare ne angajăm la întreprinderea tuturor eforturilor necesare pentru implementarea prezentului pact pentru sănătate, aşa cum este definit în continuare.
     Principiile care stau la baza restructurării şi îmbunătăţirii funcţionării sistemului de sănătate din România sunt (De introdus acestea şi nicidecum cele scrise în Raportul Prezidenţial):

1. Principiul solidarităţii
2. Principiul subsidiarităţii
3. Principiul descentralizării
4. Principul liberei alegeri
5. Principiul echităţii
6. Principiul reprezentativităţii
7. Principiul profesiei libere
8. Principiul libertăţii furnizorului independent de servicii de a stabili preţul serviciilor medicale
9. Principiul liberei folosiri a fondurilor de finanţare
10. Principiul negocierilor colective şi locale
11. Principiul demnităţii
12. Principiul prevederilor rezonabile (calitate, cantitate, buget limitat)

1. Solidaritatea (de esenţă social-democrată) înseamnă că cei care au bani plătesc pentru cei care nu au, judeţele bogate plătesc pentru judeţele mai sărace, civilii plătesc pentru militari, militarii pentru pensionari, pensionarii pentru copii şi aşa mai departe . De remarcat că existenţa unor case pentru militari, transportatori, magistraţi (OG 65/1998 şi OU 41/1998) încalcă acest principiu.
Încă din 1998, acest principiu a fost încălcat prin diferite OU (72,150), şi chiar prin L 95. Scutirea de contribuţie a numeroşi "scutiţi" încalcă de asemeni acest principiu !
Solidaritatea cere ca sistemul să fie finaţat cu 7+7% şi nu cu 5,2+5,7% !!

2. Subsidiaritatea (de esenţă creştin democrată) înseamnă că organizaţiile locale (CJAS) sînt libere să facă ce cred mai bine pentru bunul mers local, fără a fi "încorsetate" de către "centru". În schimb, dacă au nevoie de ajutor, şi-l cer, CNAS sau/şi MS este obligată să-l dea. De remarcat că OU 30/1998, OU 72/1998, OU 180/2000, OU 150/2002 (toate de modificare a LASS), precum şi L 95/2006 încalcă acest principiu.
3. Descentralizarea (de esenţă liberală) înseamnă că managementul local (CJAS) este independent de managementul central (CNAS). Ord. 150/2002 desfiinţează de drept acest principiu ! El nici nu mai este enunţat ! Nici L 95/2006 nu se mai referă la el. Descentralizarea prin OU 48/2010 este inadecvată (vezi ordinul de comasare şi desfiinţare de spitale, vezi modul de stabilire a salariilor în spitale)
4. Libera alegere (de esenţă liberală) înseamnă alegerea preferenţială a medicului, instituţiei (spitalului) şi casei de asigurări. De remarcat că instituţia medicului de familie încalcă acest principiu.
Acest principiu stabileşte şi că managementul Caselor de Asigurări este dependent de alegerea liberă a celor care contribuie la formarea fondului de ASS.
Ord 150, 30, 48, precum şi L 95/2006 încalcă acest principiu, atunci cînd interzic alegerea liberă a conducătorilor caselor de asigurări de sănătate!
În plus, CoCa şi NCoCa din anii 2008-9-10-11 încalcă acest principiu la alegerea laboratoarelor de analize şi servicii paraclinice pentru asiguraţii OPSNAJ şi MTTC.

Echitatea (de modificat şi scris Principiul echităţii cu nr. 5) în accesul la serviciile de sănătate de bază, astfel încît pentru nevoi de sănătate egale toţi cetăţenii asiguraţi ai României să beneficieze de servicii de sănătate egale. Accesul la îngrijiri de sănătate va fi astfel construit încât sistemul să răspundă la nevoile oamenilor fără diferenţe legate de localizarea geografică, apartenenţa culturală sau abilitatea de a plăti a pacientului. Principiul echităţii recunoaşte că factorii sociali, de mediu şi cei economici, inclusiv lipsurile, educaţia, condiţiile de locuit, stilul de viata şi nutriţia afectează atât starea de sănătate a individului, cât şi abilitatea acestuia de a accesa serviciile de sănătate. Creşterea echităţii va îmbunătăţi sănătatea prin asigurarea că oamenii ştiu la ce servicii au dreptul şi cum să le obţină şi că barierele financiare sau de altă natură în calea primirii acestor servicii sunt mult reduse, dacă nu eliminate total. Echitatea va sta în centrul dezvoltării tuturor politicilor publice pentru a reduce diferenţele în starea de sănătate care se regăsesc de-a lungul întregului spectru social al României.

6. Principiul reprezentativităţii. Reprezentativitatea înseamnă ca fiecare grup de interese din SIS să se regăsească în cadrul contractual. De remarcat că toate actele normative de după L 145/1997 încalcă acest principiu. Toate fac abstracţie de grupul de interese al managerilor de spitale, de sindicate, de organizaţii patronale, al autorităţilor locale, ca reprezentanţi ai furnizorilor de servicii. În schimb apar ca "contractori" organizaţii profesionale de drept public, ale Statutlui, reprezentante de fapt ale pacienţilor pentru buna exercitare a profesiei de medic şi ale altor profesionişti (tip CMR, CFR, CMDM, OAMMR), precum şi direcţiile sanitare, ce nu au ce căuta, ca organism deconcentrat al MS.
Dar, în fond, chiar din 1998 şi pînă acum (OU 30, 72, 150, L 95) desfiinţează de drept acest principiu, atunci cînd afirmă că numai Guvernul şi CNAS poate decide, în cadrul sistemului despre modul în care apare Contractul cadru (CoCa), lista de medicamente compensate etc.
De pus şi celelalte
10. Principiul Negocierilor colective şi locale înseamnă dreptul profesioniştilor, deja organizaţi în sindicate, fie în asociaţii patronale sau de alt gen, de a negocia cu finanţatorii (CNAS şi CJAS) valori ale punctului, tarife, probleme de timp de muncă, odihnă, aspecte salariale etc. De remarcat că acest principiu nu se aplică încă.
De aceea, aceest Pact trebuie să îl introducă. De asemeni trebuie admis un dialog social real, nu simulat (ca pînă acum), şi în plus, trebuie admise contractele colective de muncă de la nivel naţional şi de ramură !!)

12. Principiul prevederilor rezonabile susţine că, din trei factori, ce sînt ceruţi pentru buna funcţionare a unui serviciu de îngrijiri, să nu poate fi respectaţi decît maxim doi dintre ei. Astfel, nu se poate obţine calitate şi cantitate cu buget limitat, sau, dacă se doreşte calitate cu buget limitat, volumul de muncă va fi mai scăzut. Legea 95/2006 cu modificările ulterioare nu atinge problematica acestui principiu.

• Calitatea (de modificat şi pus la sfîrşit la nr. 12 Principiul prevederilor rezonabile) în sănătate garantează că serviciile şi îngrijirile oferite asiguraţilor se bazează pe cea mai bună practică şi pe evidenţe şi că îndeplinesc standardele aprobate şi certificate la nivel extern (nu există nici o obligaţie în acest sens. Dacă se doreşte, atunci sistemele de analiză a calităţii, adică organismele profesionale de drept public,care certifică personalul, şi cele de certificare a instituţiilor, exemplu Com.Acred.Spitale, pot adopta criterii existente şi în UE, adică extern). Îmbunătăţirea calităţii în sistemul de sănătate se va realiza prin implementarea ghidurilor bazate pe evidenţe internaţional recunoscute, educaţia continuă şi angajamentul instituţiilor medicale şi a profesiilor medicale în acest demers intersectorial în care vor fi implicaţi reprezentanţii profesioniştilor din sectorul sanitar în parteneriat cu cei ce beneficiază de serviciile de sănătate oferite de aceştia. Garantarea calităţii în sistemul de sănătate din România presupune ca deficienţele sistemului să fie identificate şi corectate, iar progresul în acest domeniu să fie monitorizat permanent. De aceea va fi dezvoltat un sistem informaţional care va avea capacitatea de a asigura feedback prompt profesioniştilor precum şi consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea serviciului prestat şi primit.
• Responsabilizarea include responsabilităţi financiare, organizaţionale şi profesionale. Responsabilizarea este cu atât mai eficientă cu cât se realizează mai aproape de locul în care oamenii beneficiază, sau nu, de deciziile luate. De aceea un corolar al responsabilităţii este descentralizarea organizaţională şi decizională, ori de câte ori este posibil. Vor fi implementate modele de planificare şi evaluare mai bune care să demonstreze că resursele existente sunt utilizate în mod cât mai eficient posibil. Întărirea şi clarificarea responsabilităţii precum şi mecanisme de măsurare vor necesita acţiuni pe mai multe fronturi. În plus, astăzi profesioniştii din domeniul medical funcţionează într-un mediu mult mai solicitant. Ghidurile bazate pe dovezi, standardele profesionale mai înalte, cerinţele tot mai mari ale organizaţiilor din sistemul de sănătate, precum şi aşteptările şi drepturile pacienţilor sunt doar câteva din cerinţele la care profesioniştii din domeniul sanitar vor trebui să răspundă într-un sistem de sănătate modern. În acelaşi timp responsabilizarea se va extinde la toţi actorii sistemului de la administratori la pacienţi care vor trebui să constietizeze atât drepturile care le au, dar şi obligaţiile faţă de propria stare de sănătate. (TEXT DEMAGOGIC, plus că descentralizarea nu are de a face cu responsabilizarea)
• Centrarea sistemului pe cetăţean, astfel încât sistemul de sănătate românesc să devină unul care ajută oamenii să-şi menţină starea de sănătate şi să devină sănătoşi atunci cand sunt bolnavi, un sistem în care oamenii să aibă încredere şi care este acolo când este nevoie de el. Modul în care serviciile de sănătate sunt furnizate în cadrul sistemului va fi personalizat. Indivizii diferă în multe aspecte, inclusiv în ceea ce priveşte cunoştinţele şi capacităţile lor de a înţelege sistemul sau propria stare de sănătate. Indivizii au nevoi şi preferinţe diferite, iar serviciile vor fi adaptate acestor diferenţe. Acest lucru înseamnă că este necesară modificarea legislaţiei pentru a putea permite ca:
- serviciile să fie vor fi organizate, localizate şi accesate în aşa fel încât să se ţină cont de nevoile şi preferinţele comunităţilor pe care le deservesc.
- sistemele sociale şi de sănătate să fie vor fi capabile să asimileze diferenţele preferinţelor pacienţilor şi să încurajeze procesul de luare a deciziilor în comun.
- consumatorului să i se dea i se va da un control mai mare, dar şi o responsabilitate mai mare pentru propria sănătate
- consumatorii să aibă vor avea acces la informaţii de mare calitate în ceea ce priveşte sănătatea pentru a beneficia total de sistemul social şi de sănătate şi pentru a putea participa la deciziile legate de propria lor sănătate. Informaţiile de calitate disponibile stimulează alegerea informată şi sporesc şansele de menţinere sau recăpătare a stării de sănătate
- consumatorul va avea o implicare sporită ca şi partener în planificare şi evaluare ceea ce va reprezenta o componentă importantă în promovarea transparenţei şi responsabilizării în sistemul de sănătate.
Un sistem de sănătate centrat pe cetăţean este un sistem al viitorului care va avea structuri dinamice şi integrate care se vor putea adapta diverselor şi schimbătoarelor nevoi de sănătate ale societăţii în general şi ale indivizilor în particular. Aceste structuri vor împuternici oamenii pentru a fi participanţi activi în luarea deciziilor în ceea ce priveşte propria lor sănătate. (TEXT DEMAGOGIC)
Ţinând cont de aceste principii, obiectivele principale ale sistemului sanitar sunt îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei din România şi accesul echitabil la serviciile de sănătate care vor deveni:
• sigure (nu vor produce vătămarea pacienţilor)
• eficace (vor fi oferite pe baza cunoştinţelor ştiinţifice tuturor celor care ar putea beneficia, şi se va restrânge furnizarea de servicii celor care cel mai probabil nu vor avea un beneficiu, evitându-se astfel atât suprautilizarea cât şi subutilizarea)
• prompte (se vor reduce timpii de aşteptare şi întârzierile atât pentru cei care primesc cât şi pentru cei care oferă servicii medicale)
• eficiente (se vor evita pierderile, inclusiv pierderi de echipament, idei şi energie). (Text demagogic)

1. Pentru atingerea acestor obiective generale semnatarii acestui pact sunt de acord cu focalizarea intervenţiilor în principal pe zonele care se referă la finanţarea şi organizarea sistemului, serviciile de asistenţă primară, sectorul spitalicesc, politica medicamentului şi resursele umane, ţinând cont în permanenţă de recomandările din strategia de sănătate adoptată la nivelul UE care recomandă integrarea sănătătii în toate politicile publice, având în vedere caracterul multifactorial si intersectorial al determinantilor stării de sănătate.

De aceea propunem ca în acest PACT să se regăsească următorul text

Propunerile CFSMR pentru reformarea sitemului şi pentru textul acestui PACT

De la începutul anului 1998, s-a observat că "multe nu merg" în SIS. Ulterior, s-a afirmat şi că o asemenea criză de sistem nu a mai existat în România în ultimii 60 ani , . Dar, lucrurile nu au mers bine nici între 2003-2010. Numai că nimeni nu a vrut să reformeze sistemul, deşi poziţia noastră în media, şi numeroasele analize efectuate o arată:
O analiză atentă arată că lucrurile "nu merg" din cauză că:
• Nu se respectă principiile ASS;
• Fluxurile financiare sînt monopoliste/opsoniste ;
• CAS sînt organizate paternalist;
• Independenţa furnizorilor de servicii este limitată;
• Nu există contracte, ci hotărîri de Guvern;
• Bugetele sînt controlate centralizat.

Ce ar fi de făcut ! Simplu:

1. Modificarea cadrului legislativ şi normativ pentru a permite exprimarea corectă a principiilor şi strategiilor enunţate în acest material;
2. Desfiinţarea monopsonistă a CNAS; Modificarea mecanismului de contractare: eliminarea CoCa şi introducerea Ca-Co.
3. Respectarea independenţei CASJ şi definirea clară a faptului că fondurile sînt private (mutuale); Reducerea numărului de case la cîte egiuni de dezvoltare există. Refacerea legislativă din 1997 a Adunării reprezentanţilor
4. Clarificarea relaţiilor între organismele existente în SIS: sindicate, patronalte, colegii; clarificafea atribuţiilor
5. Clarificarea relaţiilor dintre organismele medicilor şi supraproducţia de medici din Facultăţile de Medicină. Introducerea numerus clausus la intrarea în Facultăţi.
Aceasta se face astfel:
1. Acceptarea, la nivel politic, a principiilor pe care se clădesc asigurările sociale de sănătate, prin enunţarea lor în legi şi prin enunţarea semnificaţiei lor, precum şi prin enunţul în legi, norme şi regulamente a modului de punere a lor în aplicare, cu scoaterea în evidenţă a principiilor solidarităţii, subsidiarităţii, descentralizării şi liberei alegeri.
2. Aceasta ar conduce la apariţia ideei de a construi Case de Asigurări de Sănătate independente de puterea politică, fie ea organizată central sau local.
3. Corolarul afirmaţiei de mai sus este organizarea de alegeri locale şi generale pentru Adunările Generale ale Reprezentanţilor unor CASJ/CNAS independente.
4. În acest caz, fondurile contributorii obligatorii trebuie să fie gestionate de organisme organizate pe două paliere: strategic-politic şi operational-executiv; primele alese, cele de-a doua, numite de prima, la nivel local şi prin excluderea lor de la bugetele centrale sau locale.
5. Datorită faptului că, tehnic, un astfel de organism trebuie să aibă fonduri generate de 2-3 milioane de locuitori, se poate accepta euroregionalizarea economică a României pentru a putea accepta ca numai 8-10 CAS să existe în ţară.
6. Sindicatul medicilor (CFSMR, prin altele, dacă există altele) să aibă dreptul de a negocia pentru medicii salariaţi şi pentru cei cu practică independentă venituri şi salarii, aşa cum acum nu se poate.
7. Numărul de medici să fie stabilit prin negocieri de către cei interesaţi: sindicate, patronate, spitale, minister, case de asigurări, ceea ce azi nu există încă. Prin aceasta, facultăţile de medicină vor accepta un numerus clausus, aşa precum există în multe ţări din EU.
8. Modificarea legislativă în ceea ce priveşte atribuţiile sindicale care acum sînt oferite de lege organismelor de drept public ce organizează profesiile din SIS, prin modificarea corelativă a L sindicatelor 54/2003 şi a unor prevederi din L 95 .
9. Acordarea reprezentativităţii în funcţie de numărul de profesionişti şi NU în funcţie de suma totală a salariaţilor, prin modificarea a L130/1996R.
Cu modificare numerotării
     1. Dezvoltarea unui sistem de generare şi alocare a resurselor în sănătate bazat pe criterii transparente şi pe evidenţe medicale. Este necesară o creştere continuă şi predictibilă a resurselor financiare alocate sănătăţii, care să poată duce la recuperarea dezechilibrelor induse de deceniile de subfinanţare anterioare, comparativ cu restul ţărilor membre ale UE.
     Pe termen mediu, în următorii 4-7 ani alocaţia susţinem şi cerem ca pentru sănătate să se va ajunge ajungă la nivelul 6% din PIB. Aceste fonduri vor trebui să facă faţă nevoilor de sănătate existente şi neacoperite în prezent, nevoilor ce vor aparea ca urmare a îmbătrânirii populaţiei, sporirii cererilor de noi proceduri investigaţionale şi de tratament apărute prin dezvoltarea rapidă a tehnologiei medicale, ca şi nevoilor de investiţii în instituţiile de sănătate.
    Ţinând cont de menirea pentru care a fost înfiinţat FNUAS, respectiv finanţarea serviciilor de sănătate ale populaţiei asigurate, toate serviciile ce nu se încadrează în acest concept vor fi finanţate din alte surse, sporind astfel şi pe această cale resursele disponibile în sistem. În acelaşi timp, se va avea în vedere şi îmbunătăţirea capacităţii de colectare a fondurilor specifice pentru sănătate, concomitent cu diversificarea surselor de finanţare, atât publice cât şi private. În acest sens un rol important revine autoritaţilor locale care au contact direct nemijlocit cu nevoile de sănătate ale celor de care răspund, acestea trebuind să aloce un minim de 5% din bugetele locale în următorii 5 ani. De asemenea sistemul asigurărilor private va fi diversificat şi încurajat astfel încat să poată acoperi o parte cât mai importantă din serviciile de sănătate.
Concomitent cu asigurarea unei finanţări adecvate, este esenţial ca sistemul de sănătate să fie astfel gestionat încât să se asigure că fondurile sunt utilizate în cel mai eficient mod care să permită furnizarea unor servicii sanitare de calitate şi adecvate nevoilor pacienţilor. În acest sens, transparenţa decizională la toate nivelurile în care se alocă resurse publice este esenţială. Pentru aceasta la nivelul structurilor decizionale naţionale se vor elabora şi vor fi publicate rapoarte multianuale de finanţare care vor prevedea minimal următoarele elemente:
  a) obiectivele specifice pentru toate alocările financiare pentru diferite programe şi servicii;
  b) criteriile de alocare a fondurilor la nivel naţional, regional, judeţean, local şi/sau instituţional; în mod minimal aceste criterii vor tine cont de distribuţia pe grupe de vârstă a populaţiei, morbiditatea locală şi nivelul veniturilor, precum şi orice factor local specific;
  c) o explicitare clară a mecanismelor individuale de finanţare. În acest sens se va preciza că coplata nu poate depăşi 10% din plata terţului plătitor, respectiv a casei de asigurări de sănătate.
Pentru alocarea resurselor între diferite tipuri de servicii vor fi avute în vedere cu precădere acele servicii care pot contribui cel mai mult la reducerea îmbolnăvirilor şi la scăderea ratei deceselor evitabile, cu accentul pus pe alocarea către sectorul de îngrijiri primare şi către serviciile de prevenţie şi promovare a sănătăţii.
     La nivel de instituţii medicale alocarea resurselor va avea la bază evidenţe ştiinţifice: dezvoltarea de ghiduri şi protocoale clinice fiind recomandată o precondiţie pentru alocarea eficientă a resurselor atât la nivel de secţii şi departamente, cât şi la nivel individual, fiind în acelaşi timp esenţială şi ca mijloc de evaluare şi monitorizare a eficienţei utilizării resurselor.
În introducerea şi susţinerea mecanismelor de plată bazate pe eficienţa şi calitatea actului medical este esenţială corelarea acestora cu rezultatele cuantificabile asupra stării de sănătate a pacienţilor şi asupra populaţiei în general atunci când este vorba de servicii de promovare a sănătăţii şi prevenire a îmbolnăvirilor. În acelaşi timp susţinem în acest Pact necesitatea integrariiea serviciilor medicale între asistenţa primară şi cea secundară, modificarea cadrului legislativ pentru a permite creează posibilitatea ca personalul medical din ambele sectoare să activeze la cele două niveluri, pe bază contractuală.

     2. Reorganizarea sistemului de sănătate cu descentralizarea organizaţională şi decizională va consta într-o schimbare majoră a legislaţiei pentru a putea permite modificarea mecanismelor decizionale şi de responsabilitate, astfel încât decizia să poată fi luată cât mai aproape de locul unde sunt furnizate şi utilizate serviciile de sănătate. În acest mod se va asigura o mai bună adecvare la nevoile de sănătate ale populaţiei concomitent cu responsabilizarea directă a celor ce iau deciziile în faţa comunităţii. Pentru atingerea acestui deziderat, Ministerului Sănătăţii si CNAS vor fi restructurate astfel încât să raspundă acestor noi roluri concomitent cu dezvoltarea de noi structuri la nivel central şi local, împreună cu modificarea statutului unităţilor sanitare. Această reorganizare va fi insoţită şi de reconfigurarea sistemului informaţional din sectorul de sănătate care va oferi informaţii adecvate, cuprinzătoare, de calitate, care să fie disponibile, accesibile şi oportune. Pentru a face ca sistemul informaţional din sănătate să răspundă acestor deziderate se va dezvolta Strategia Naţională Informatică pentru Sănătate ca un factor central al procesului de luare a deciziilor si de planificare a serviciilor de sănătate. Aceasta reconfigurare va facilita şi dezvoltarea sistemului de asigurare a calităţii în sănătate care pe baza informatiilor obtinute va putea evalua şi îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale, va menţine şi va creşte satisfacţia pacientului, va demonstra şi va eficientiza cheltuirea fondurilor în sistemul de sănătate. TEXT DEMAGOGIC
      Aici trebuie scris cum se vede restructurarea MS şi CNAS. Noi propunem ca CNAS să devină o instituţie absolut independentă sub pricipiul subsidiarităţii.
MS va trebui descentralizat, în sensul că nu mai este nevoie de DSP, dacă serviciile oricum au trecut la „locale". DSP vor fi desfiinţate iar în locul lor va exista un serviciu centralizat care va contracta pentru programe la nivelul furnizorilor locali (ca în Occident)

     3. Statul român va sprijini dezvoltarea unui sector spitalicesc modern, înalt performant, care să fie uşor accesibil cetăţenilor ce au nevoie de serviciile de urgenţă, incluzând cele de traumatologie, a celor cu afecţiuni care le pun viaţa în pericol, sau boli cronice grave. Aceste persoane vor primi tratament intensiv în cadrul unor spitale bine dotate, având la dispoziţie o gamă largă de modalităţi de diagnostic şi tratament. La nivelul acestora, pacienţii vor fi îngrijiţi de un personal motivat şi bine pregătit şi care este recompensat corespunzător pentru obţinerea de performanţe clinice remarcabile. Se va continua restructurarea şi reorganizarea serviciilor spitaliceşti, în cele patru mari categorii: îngrijiri pentru cazurile acute, îngrijiri pentru cazurile cronice, îngrijiri pentru vârstnici şi îngrijiri pentru cazurile sociale cu concentrarea resurselor medicale înspre primele două categorii. Diversificarea şi utilizarea de noi metode de finanţare a serviciilor spitaliceşti care să aibă ca bază performanţa şi calitatea serviciilor oferite pacienţilor va trebui să ducă la dezvoltarea de noi modele de management pentru asigurarea continuităţii în îngrijirea bolnavului în condiţii de eficienţă terapeutică şi economică.Va fi încurajat acel tip de organizare spitalicească care să corespundă cel mai bine nevoilor şi resurselor locale, scopul final fiind acela de a asigura accesul pacienţilor la serviciile de care au nevoie în momentul în care au nevoie. Pentru aceasta, autorităţile de la nivel local pot avea în vedere diversificarea formelor de management, de la concesionarea acestora către companii private pe baza unor criterii de performanţă medicală şi eficienţa economică clare şi transparente, schimbarea statutului juridic, până la susţinerea unor grupuri de spitale într-o reţea cu o singura conducere care să poată decide alocarea şi utilizarea resurselor de care dispun în scopul menţionat mai sus. Concomitent, conducerea spitalelor ar trebui să stimuleze abordarea muncii în echipe terapeutice, atât cea intraspitalicească cât şi între personalul din spital şi cel care lucrează în comunitate, spre exemplu utilizarea oportunităţilor semnificative existente pentru integrarea funcţională între medicii de familie şi medicii specialişti din spital, cu o atenţie specială acordată oportunităţilor specifice de integrare funcţională a serviciilor oferite pentru afecţiunile cronice. De asemenea se pot avea în vedere noi modalităţi de plată a personalului medical, inclusiv prin angajarea contractuală a unora dintre aceştia de către autorităţile locale şi a altora prin contracte de servicii specifice, care astfel ar recompensa financiar direct activitatea superioară, cantitativ şi calitativ, a unor profesioniţti medicali şi, concomitent, ar putea acoperi nevoile pentru anumite specialităţi deficitare la nivelul unor spitale. În plus, s-ar putea introduce în mod legal şi posibilitatea de alegere a medicului de către pacient, chiar dacă acesta nu lucrează full-time în spitalul în care pacientul este internat.
     4. Cresterea accesului populaţiei la medicamentele de bază se va realiza prin îmbunătăţirea procesului de stabilire a componentei listei de medicamente compensate concomitent cu modificarea regulilor de compensare şi de stabilire a preţului pentru asigurarea utilizării cost-eficiente a resurselor publice. Pentru a putea monitoriza eficient un sistem de prescriere a medicamentelor vor fi elaborate criterii obiective şi transparente de evaluare. Acest lucru va fi posibil deoarece se vor elabora ghiduri şi protocoale de practică medicală bazate pe evidenţe medicale şi pe cele mai bune practici din domeniu, adaptate la contextul epidemiologic şi socio-economic din România.

     5. Asistenţa primară va deveni elementul central al sistemului de sănătate şi va permite satisfacerea a 70%-80% din nevoile legate de serviciile de sănătate, tinând cont că serviciile integrate de asistenţă primară pot avea rezultate mai bune clinic şi se pot dovedi mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Acest demers va fi realizat prin majorarea semnificativă a surselor de finanţare destinate dezvoltării asistenţei primare, în domenii precum resurse umane, infrastructura fizică, sisteme informatice şi de comunicare, echipamente şi aparatura medicală, concomitent cu integrarea serviciilor atât pe orizontală, prin reţelele comunitare, cât şi pe verticală, prin parteneriatul cu serviciile de specialitate, concomitent cu dezvoltarea echipelor de asistenţă primară multidisciplinară. Îmbunătăţirea alocării resurselor la nivelul asistenţei primare va fi însotiţă de eficientizarea utilizării lor cu diversificarea metodelor de plată inclusiv prin introducerea unor bugete de practică globale, cu prioritate pentru acele practici care vor intra în tipul de abordare a echipelor multidisciplinare, şi care vor asigura continuitatea în urmărirea pacientului. (Text demagogic)
     Pe măsură ce activitatea de asistenţă primară se va diversifica, bugetul alocat va ajunge la echivalentul a cca. 10%-15% din bugetul CNAS.

     6. Resursele umane sunt elementul-cheie pentru buna funcţionare a sistemului de sănătate, în conformitate cu necesităţile populaţiei. România se confruntă cu un dezechilibru major în ceea ce priveşte planificarea, formarea şi gestionarea resurselor umane în sănătate, având cea mai redusă rată de personal raportată la populaţie din Uniunea Europeană (UE) pentru aproape toate categoriile de personal. De aceea elaborarea unei politici sectoriale coerente de formare, dezvoltare şi alocare a resurselor umane din sănătate este esenţială în primă instanţă şi constituie o prioritate. Aceasta politică a resurselor umane din sănătate pentru a fi coerentă va fi dezvoltată pe baza unei abordări multisectoriale, care va avea inputuri şi din învăţământ, mediul de afaceri, sindicate, organizaţii profesionale dar care va fi coordonată de către Ministerul Sănătăţii. În acest cadru vor fi avute în vedere opţiunile legate de sporirea numărului personalului medical (prin variante diverse de la limitarea pierderilor, a ieşirilor din sistem până la atragerea de personal nou). Pentru menţinerea personalului, factorii motivaţionali vor fi corect identificaţi şi vor fi luate măsuri care să le răspundă adecvat, atât din punct de vedere al salarizarii, cât şi al condiţiilor de lucru şi posibilităţilor de promovare pe linie profesională. Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi capacitatea de promovare pe linie profesională ţine atât de investiţii în instituţiile de sănătate, cât şi de modificarea cadrului organizaţional care să promoveze parametrii obiectivi de evaluare a performanţei personalului medical. Acest lucru implica generalizarea ghidurilor şi protocoalelor de practică, ca şi a contractelor (de management şi medicale) care să aibă la bază şi aceste protocoale. Toate aceste acţiuni vor duce la stimularea dezvoltării carierei profesionale în domeniul medical, în care mecanismele de recunoaştere şi încurajare a performanţelor profesionale şi a calităţii serviciilor la toate nivelurile sistemului de sănătate vor avea un rol central.
Semnatarii acestui pact sunt de acord că în urma acestor intervenţii sistemul de sănătate din România va trebui să prezinte minimal următoarele caracteristici:

- Să furnizeze servicii de sănătate integrate, bazate pe relaţii de îngrijire continuă, în care pacientul să primească serviciile medicale de care are nevoie şi în forme variate, la toate nivelurile de asistenţă, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 zile pe an.
- Pacienţii vor deveni parteneri în luarea deciziilor, primind informaţiile necesare şi având oportunitatea de a-şi exercita controlul - în măsura dorită - asupra deciziilor de îngrijiri medicale care îi afectează direct, înlocuind modelul existent, de asistat, cu unul de parteneriat pentru sănătate
- Noua organizare a sistemului va facilita accesul sporit la informaţii relevante al tuturor actorilor din sistemul de sănătate, toate acestea urmând a fi facilitate conform strategiei de informaţii din sănătate
- Sistemul sanitar va avea o transparenţă crescută, va pune la dispoziţia pacienţilor şi familiilor acestora informaţii care să le permită să ia decizii informate atunci când aleg un furnizor de servicii de sănătate, un spital sau dintre alternativele de tratament. Acestea vor include informaţii privind performanţa sistemului în ceea ce priveşte siguranţa, practica bazată pe dovezi şi satisfacţia pacientului.
- Toate deciziile luate în sistem, de la cele de alocare a resurselor la nivel naţional până la cele legate de metodele de diagnostic şi tratament vor fi bazate pe cunoştinţele ştiinţifice cele mai bune, disponibile la acel moment.
- Asigurarea calităţii actelor medicale va deveni un element fundamental al sistemului.
- Siguranţa va fi o caracteristică de bază a sistemului, sistemul de calitate trebuind să ducă la recunoaşterea, prevenirea şi diminuarea erorilor.
- Cooperarea între discipline şi profesii va fi încurajată, atât între diferitele niveluri de asistenţă (integrarea verticală), cât şi între specialişti de la acelaşi nivel (integrarea orizontală). Dezvoltarea de echipe multidisciplinare ca bază a furnizării serviciilor va necesita - în afara schimbărilor ce ţin de sistemul de sănătate - şi modificări la nivelul sistemului de învăţământ medical de toate gradele.
- Organizarea sistemului va fi astfel făcută încât să faciliteze cooperararea intersectorială, esenţială pentru abordarea determinanţilor sănătăţii cu impact crescut asupra sănătăţii şi care să ducă la sporirea ponderii activităţilor de prevenţie şi promovare a sănătăţii.

În final, semnatarii prezentului pact ţin să menţioneze că sînt constienţi de faptul că atingerea întregului potenţial de sănătate nu depinde numai de furnizarea serviciilor de sănătate, fiind necesar un efort intersectorial, în acord cu strategia UE în domeniul sănătăţii care recomandă ca perspectiva sănătăţii să fie avută în vedere de toate politicile publice dezvoltate în UE. De aceea, mulţi alţi factori, şi, consecutiv, mulţi indivizi, grupuri, instituţii publice sau private trebuie să joace un rol în efortul general de a creşte starea de sănătate şi de a atinge potenţialul de sănătate al cetăţenilor din România, în beneficiul întregii societăţi. TEXT DEMAGOGIC

Preşedinte, Prim Vicepreşedinte,

Dr. Octavian Georgescu Dr. Zagyva Piroska

Departamentul educare, formare şi relaţii cu media,
Vicepreşedinte,
Dr. Dan Pereţianu