Referitor la abuzul legislativ legat de obligaţia de asigurare pentru răspundere civilă a medicilor

Nr. 21 din 25.01.2011

Referitor la Asigurarea obligatorie de malpractice în România pentru medici şi spitale

I. Texte de lege
Legea 95/2006 cu numeroasele sale modificări (> 500 !! - vezi "legea 95/consolidated 2009"- şi, mai nou OUG 313/30.12.2010) afirmă, la art. 384:
"(1) Medicii care intrunesc conditiile prevazute la art. 370 exercita profesia pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din Romania, avizat anual pe baza asigurarii de raspundere civila (s.n.), pentru greseli in activitatea profesionala, valabila pentru anul respectiv.
(2) In caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii pe teritoriul Romaniei, medicii cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti in unul dintre aceste state, sunt exceptati (s.n.) de la obligativitatea inscrierii in Colegiul Medicilor din Romania. Accesul la activitatile de medic pe durata prestarii serviciilor se face conform prevederilor art. 396."
Iată cum un medic din Uniunea Europeană poate profesa în România, temporar, fără a fi obligat la plăţi suplimentare, precum răspunerea civilă în condiţiile art. 396.2. a, adică dacă prezintă: "o declaratie prealabila scrisa (s.n.), in care se precizeaza durata de prestare, natura, locul de desfasurare a acestor activitati, precum si domeniul de asigurare sau alte mijloace de protectie personala ori colectiva privind responsabilitatea profesionala de care solicitantul beneficiaza in statul membru de stabilire (s.n.);"
Dar, care este esenţa deosebirii. Esenţa este subliniată de noi (= s.n.): vezi mai departe, argumentaţia.

II. Urmarea aplicării legii în plan financiar
În fiecare an, un medic român plăteşte, obligat de Statul Român, unor terţi, între 125-150 euro. În România sînt circa 65 000 medici (incluzînd şi stomatologi), adică anual nişte terţi primesc, pe gratis, aproape 10 milioane euro. Această sumă se strînge de circa 10 ani. La aceasta se adaugă obligaţia de taxă pentru a putea profesa în România, instituită tot de lege şi încasată de Colegiul Medicilor (30 lei/lună, adică 360 lei/an, adică aproximativ 85 euro. De specificat că, în Marea Britanie, un medic plăteşte, pentru a putea profesa, 80 lire (circa 100 euro) la un venit de 5000-25000 lire/lună !) Rezultă că, pentru a profesa ca medic în România, Statul încasează, pe gratis, circa 110 euro/an (taxa pentru a profesa, plus 16% din venitul unor terţi, repartizat la 125-150 euro). De aceea, din existenţa a 65 000 medici, Statul Român (atenţie, repetăm, Colegiul Medicilor este organism al Statutlui Român) reţine, pentru că aşa a decis de unul singur, pe puţin 7 milioane euro.

III. Comparaţii cu alte state din Uniunea Europeană
În România, plăţile sînt obligatorii dar, în România, plata o fac medicii, din venitul lor ! (dar şi asistenţii şi ceilalţi, tot din banii lor !!)
"Standing Committee of the Hospitals of the European Union, Final report of HOPE's Sub-Committee on Co-ordination. Brussels, April 12, 2004" este un document de mare încredere, în care se regăsesc principalele prevederi legate de asigurări de malpractice şi de poliţe de asigurare de răspundere civilă în Europa.
În Europa, există două modalităţi de asigurare şi de plată pentru poliţe de asigurare de răspundere civilă pentru medici: obligatorii şi neobligatorii.
Şi în Europa, în unele ţări, Statele respective obligă instituţiile medicale să se asigure, fie ele spitale publice sau private, fie dacă sînt instituţii deţinute de medici (adică, cabinete medicale).
În Europa, NU există obligativitatea ca medicii salariaţi (sau alţi profesionişti) să se asigure. În Europa se asigură instituţia. De altfel, Statul Român ştia acest lucru cînd afirma, în L 95, că medicii din UE care lucrează temporar trebuie să declare: "mijloace de protectie ... colectiva", pentru că numai aşa ceva există în UE.

Într-adevăr, există asigurări obligatorii în unele state din UE. Nici o instituţie nu poate lucra (repetăm, instituţie, nu medici !) în acele ţări (le vom lista) dacă nu se asigură ! Problema care se pune, este: "Cine plăteşte pentru asigurarea obligatorie !!"